Oamenii de știință au elaborat o nouă schemă de clasificare a lanțurilor muntoase care utilizează un singur număr pentru a descrie dacă înălțimea este controlată în principal de intemperii și eroziune sau de proprietățile scoarței terestre, adică de rezistența litosferică, „numărul Beaumont” (Bm).
Acesta este numit după Chris Beaumont, un om de știință care, împreună cu echipa sa, a dezvoltat modele cuplate ale proceselor de suprafață și ale forțelor tectonice. Oamenii de știință prezintă descoperirile lor în revista Nature.
Un număr Beaumont cuprins între 0,4 și 0,5 înseamnă că munții se află într-o așa-numită stare de echilibru de flux, în care factorii care controlează creșterea munților sunt forțele tectonice și rezistența litosferică, echilibrată de procesele de meteorizare, ca, de exemplu, în Taiwan.
Cu o valoare Bm mai mică de 0,4, munții se află, de asemenea, într-o stare de echilibru al fluxului, dar cu eroziunea ca factor de control, cum ar fi Alpii de Sud din Noua Zeelandă, scrie Phys.org.
Un număr Beaumont mai mare de 0,5 înseamnă că munții continuă să crească, forța litosferică controlând procesul. Exemple pentru acest tip sunt munții Himalaya-Tibet și Anzii Centrali.
Această clasificare rezolvă o întrebare de lungă durată, respectiv dacă forțele tectonice și rezistența scoarței terestre sunt factorii care controlează înălțimea munților sau dacă procesele de meteorizare sunt cele care sunt în control. Noul studiu spune că poate fi una sau alta – în funcție de locația geografică, de climă și de proprietățile subterane.
Echipa de oameni de știință, condusă de Sebastian G. Wolf de la Universitatea Bergen din Norvegia, a folosit un nou model cuplat al proceselor de suprafață și al tectonicii la scara mantalei, combinând modelul tectonic termomecanic FANTOM cu modelul de evoluție a peisajului FastScape.
Astfel, ei au reușit să reconcilieze ratele ridicate de eroziune în unele orogene active, cu supraviețuirea pe termen lung a lanțurilor muntoase timp de sute de milioane de ani.
„Cu numărul nostru Beaumont putem determina în ce proporție tectonica, clima și rezistența crustală controlează înălțimea lanțurilor muntoase. Și, pentru majoritatea centurilor muntoase, acest lucru se poate face fără măsurători sau ipoteze complexe. Tot ceea ce este necesar este cunoașterea ratei de convergență obținută din vitezele plăcilor actuale sau din reconstituirea plăcilor, înălțimea muntelui obținută de pe o hartă topografică și rata de lărgire obținută din înregistrările geologice”, explică Jean Braun, de la Centrul German de Cercetare GFZ pentru Geoștiințe, co-autor al lucrării.
Astfel, înălțimea unui munte este produsul unei convergențe lente sau rapide, al unui climat umed sau uscat sau al unei cruste puternice sau slabe, iar numărul Beaumont arată care dintre acești factori este dominant.
Cercetătorii au descoperit că există „munți“ de zahăr ascunși în ocean. Cum s-ar fi format?
Incașii își drogau copiii și îi sacrificau în munți. La ce ritualuri macabre erau supuși cei mici?
„Titanicul din munți”. Cea mai ghinionistă gară din Europa va deveni un hotel de 5 stele